Poezii despre Viaţă:

E teamă în popoarele de oi,
Ciobanii-s rari și cam greoi la minte,
Se-adună-n haite lupii din zăvoi
Căci vânătorii au rugină-n flinte.

Nimicul mă învăluie în noapte,
E liniște și ploaia scursă- n șoapte
De picături sparge tăcerea albă
A felinarului ce mă socoate oarbă.

Focul să se prefacă în gheață,
Musca să se prefacă-n pahar,
Răsăritul să devină noapte,
Truda mea să fie în zadar.

mi-e inima o vază din porțelan de China
născută-n lutul mamei suflat cu sârg de tata
udată-n ochiul magic albastru de vecina
pornind pe-o cale-n care dor și tristeți aflat-a

Mă voi revedea cu îngerii demonici
Galop, galop, până în infern.
Să-mi spună basme, legende și cronici
Galop, galop, către somnul etern.

Mă numesc Clipa...fixată de perete,
Fără sensul existenței, cu regrete
Pentru ce puteam să fiu și privesc rece
La ceasul nemișcat când secunda trece...

Viața, un ocean de clipe ce se scurge mut,
O luptă continuă între nou și trecut.
Suntem țesători de iluzii pe ziduri de fum,
Căutând diamante în praful din drum.

îmi sap singur șanțul, cu palmele goale,
gonind orice suflet ce-a vrut să m-aline,
transform dorul lor în tăceri glaciale
și-alung mângâierea cu ghimpi de rușine.

Cu negura ce se așterne,
Ca o pătură de doliu,
Pe văzul unui prunc,
Minte-ai nescrisă.

oglinda ne-așteaptă ca un rug pregătit,
să ardă în ea tot ce n-am modelat,
un chip străin, de noi înșine urât,
un templu de carne ce stă dărâmat.