Poezii despre Viaţă:

vine și clipa-n care-mi pun creierul pe stop
prea plin era de toate străvechile credințe
milenii de istorii s-au adunat potop
să-mi povestească basmul umanei neputințe

Priveam pe geam
O lume-ntreagă ce se-ascunde.
Câmpii, păduri, podișuri, lunci —
Vieți se derulau în clipe adânci.

Povestea devenirii
..
Urc o cărare-abruptă
În fiecare zi,

Din pămâtul moale,
De pe margine de vale,
Cu zile si pomi înfloriți,
Răsar nestingheriți,

Lumea

Stau liniștit de multe ori și-ascult,
Al lumii zgomot, a lumii foșgăială,

În toată ora mică măcinat
De cai ce duc mereu la cimitir
Eu ţie, Doamne, des m-am închinat
Din palme ridicându-ţi un potir.

Ce viață complicată au bogații!

Ce viață complicată au bogații,
Cu întâlniri pe la dineuri, mese,

Prin ceață suntem singuri fiecare
Chiar dacă pașii ni se intersectează;
O lume-ntreagă-n umbră pulsează,
Dar singuri aflăm a inimii cărare.

Habar nu am

Nu pot să vorbesc numai de rău
Despre nefericiții aleși în fruntea țării.,

El
E lumea prinsă-ntre tampoane
iar trenul e-n mișcare,
și nu sunt șanse de scăpare