Poezii despre Viaţă:

Sub praful minții mele

Sub praful minții mele, gri și voluptuoase
ecouri stinse, parfumuri de vicii

Între anotimpuri

Între anotimpuri e loc destul
să încapă o viață întreagă

На плаву по течению
Плыву я. Размыкаясь от главного,
Обойти или предаваться мучению..
Вот то и держит в тихих днях бездельного - отдыха.

Simt toată vremea care curge hău
Cu Dumnezeu de mână prin oraş
Şi-o prinde omul, hoţ ca un geambaş,
Ca s-o anime-n calendarul său.

Dacă aș iubi ce e iubirea

Dacă aș iubi ce e iubirea,
aș comite imprudența supremă:

Так хочется что бы кто-то рядом был..
Улыбнуться искренной улыбки
Друг другу в глаза смотреть..
Заплитая разгаворами наши жизненные события

CUVÂNTUL -

Există în caietul ăsta vechi, îngălbenit, cu linii albastre.
L-am scris prima oară când aveam nouă ani.

Глотая неясные эмоции
И грохи слышу неясные.
Испарится загадочно - манит
Как раздумий - ночью туманной.

Eroare de perspectivă

Ar fi trebuit să bănuim că lucrurile nu sunt atât de clare.
La urma urmei, corneea e o lentilă imperfectă,

Am obosit umblînd alandala
Prin hîrburi, dudaie şi gloate.
Demult mi-e tocită sandala
Şi moarte iubirile toate.