Poezii despre Viaţă:

În toată ora mică măcinat
De cai ce duc mereu la cimitir
Eu ţie, Doamne, des m-am închinat
Din palme ridicându-ţi un potir.

Ce viață complicată au bogații!

Ce viață complicată au bogații,
Cu întâlniri pe la dineuri, mese,

Prin ceață suntem singuri fiecare
Chiar dacă pașii ni se intersectează;
O lume-ntreagă-n umbră pulsează,
Dar singuri aflăm a inimii cărare.

Habar nu am

Nu pot să vorbesc numai de rău
Despre nefericiții aleși în fruntea țării.,

El
E lumea prinsă-ntre tampoane
iar trenul e-n mișcare,
și nu sunt șanse de scăpare

Duhul Vieții

De-aș fi-ntrebat ce viață am avut
N-aș îndrăzni să spun că mi-a fost greu,

Mă cheamă pământul,un val de tăcere
Se aude sfarsitul,vietii mele vreme
Tineretea s-a dus,demult prea devreme
Sperenta n-a pierit,moare cu mine

Când amintirile mă-îneacă,
Speranța unei stele, încă
Din noaptea palidă răsare...
Se bate miezul nopții, oare?

Neagră mi-e viața și soarta blestemată
Mi s-a dus si tinerețea,cât ai clipi s-a dus speranta
Pană unde sa ma duc,sa ma intorc la mine
Eu m-am pierdut in suparari,in dezamagiri si jele

Sloiuri reci şi chiciuri grele,
Necuprinsul îl îmbracă,
Argintul topit din stele
Se preface-n promoroacă.