Poezii despre Viaţă:

Plecarea
...
Nu voi lacrimi și doliu
Nu voi sicriu bogat

Amintirea vârstei fără prihană
Ca un cocor fâlfâie peste suflet;
Aud clopote, chiote, dojană,
Iarba cum creşte şi melcii la umblet.

Fesierii
…
Nu vreau să fiu hachițos
Pus doar pe răutate

Hei, moarte, ce treci ca un vânt,
cu zile de cer şi pământ,
opreşte trasura dealatul cu noi,
dealatul atâtui gunoi.

Ce să însemn în gând, în noaptea groasă,
Din ceasul rău, din apele tăriei?
Întinse moartea mâna fioroasă
Şi, cald, culese sufletul Mariei.

Cine oare a murit
În oraşul’ncremenit,
În oraşul necăjit?
Bate clopotul a gol

Mă feream de șuncă, de șorici cu unt sărat,
să nu se adune pe șolduri,
sau prin alte locuri
care nu ar fi scăpat de vederea ascuțită a vânătorului

simplitate-
floarea c-un parfum discret
de la poarta Raiului.

Sbor alb, aruncat peste zare,
Trec albe legiuni de gânduri –
Nici-o stea, nici-o statuie de sare,
Înfipte-n trecut, în curânduri.

Noaptea caldă ... noapte pasăre nocturnă
Aripa de neguri grele şi-a lăsat-o
Pe oraş ca un „Adio del Passato”
Fredonat într-o lagună taciturnă.