Poezii despre Viaţă:

Глотая неясные эмоции
И грохи слышу неясные.
Испарится загадочно - манит
Как раздумий - ночью туманной.

Eroare de perspectivă

Ar fi trebuit să bănuim că lucrurile nu sunt atât de clare.
La urma urmei, corneea e o lentilă imperfectă,

Am obosit umblînd alandala
Prin hîrburi, dudaie şi gloate.
Demult mi-e tocită sandala
Şi moarte iubirile toate.

Mă suflete, tâlhar de primăveri,
De azurii migdale şi tării
Întoarce şi tu coarda pe averi
Şi te ridică’n sure clădării.

Se- așterne iarna pe hârtie
Nici un cuvânt nu vrea să- învie
Căci inspirația e moartă,
Impasul e lacăt pe poartă.

Şi, Doamne, eu fui pe aici.
În ţara cu luceferii înalţi,
Văzui catapetesme cum ridici
Şi floarea cu parfumuri cum înalţi.

Zicea că fusese nevasta lui în altă viață,
dar perechea din ecran
s-a pierdut printre blocurile turn.
O urmărea pe harta înserării,

Gingaş întâi, un ger îmi creşte’n oase
O iarnă rea, cu-aromă plumburie.
Din piscuri mari de piatră şi trufie
Mă râd, bălane, stele somnoroase.

Soare veşted, soare vechi
Cât o palmă de înalt,
Îl iau plopii de urechi
Fără scară, fără salt.

A trecut pe stradă timpul
Și s-a dat în lături vântul
Ca să nu îi stea în cale
De la treburile sale.