Poezii despre Viaţă:

Nu am uitat că sunt femeie,
Doar am pierdut a clipei cheie
Ce descuia ușa puterii
De- a fi o floare a durerii...

Damnare

Azi trăim mai mult și mai prost
cu chimicale înmuiate-n otravă

Stau ca o filă albă în soarele de vară.
Salcia se încovoaie, tristă și solitară.
Îmi picură prin gânduri cerneală neagră, fină,
Ciocănitoarea mică se ascunde în grădină.

Mi-am privit nemurirea într-o seară de vară :
Un copil uscațiv, într-o haină precară.,
Ea se teme mereu că va face potecă,
Că prin sufletul meu iar va trece cometă.

Ăștia
…
N-ai nevoie de prea multă școală
Să vezi că ăștia de-au confiscat România

Pe străzi, în cartier, sunt zeci de drumuri rupte,
Făcute din hârtie și-un clei stors de la fructe.
Cel ce le-a construit, demult, pe vremea mea,
Nu s-a gândit că vara vor fi ca o bezea.

Apocalipsa
…
Cică se încălzește planeta
Și se va face mai cald,

Sunt mândru de o lume ce-ncepe prin mine,
Un cerc care închide orice orizont
În care nu încap nici umbre străine,
Nici adevărul ce stă după front.

pentru paznicul de noapte
de la spitalul de psihiatrie,
orice trecător era
o plăcuță zentangle tăioasă,

E târziu și noapte, dar încă e azi.
Miroase a munte, a iarnă și brazi.
Îmbie, de vrei, în somn dulce să cazi,
dar simțul e treaz — și stai, și mai stai —