Poezii despre Viaţă:

Plângăcioasa

Plângi pentru iarba care se usucă,
Şi pentru frunza din copac căzută.

Ultimul gând
de Gabriela Mimi Boroianu
25.01.2017

Se spune cum că mărul nu prea departe cade
De pomul ce-l purta adineaori ca rod.
Dar sunt destui acei ce zburdă-n escapade,
crezând să poat-să rupă chiar gordianul nod.

Spicuim răspunsuri şovăitoare
născute din nu ştiu ce întrebări nepuse
referitoare la locul de unde-am venit,
privind pământul şi cerul ca două frontiere

Cu brazii și cerul sunt unul,
Din mine răsare lumina
Când tot mai departe cătunul
Sub streșini și-ascunde ruina.

Femeie

Ce trist ar fi pământul fără tine
Tu, întruparea razelor din zori,

Pe ia cerului, bulgări de iad se-aprind,
De nicăieri se scurg uşor spre infinit,
Cuprins de focuri noi, pe braţe îi cuprind
Să simt durerea lumii în părul meu albit.

Anii

trec
se duc

în inima mea
deschid fereastra
ca într-un teritoriu
uitat de lume

Am căzut în gol de la etaju 12
Pentru că era ora 12.
Şi te aşteptam deja de 12 ore.
Şi 12 zile.