Poezii despre Viaţă:

o să îmi găsesc
altă mamă poate
o să mă și depăn strâns
peste trupul ei șubred

În dimensiunea vieții, care limită ne pune,
Ne petrecem clipe-n gânduri, chiar de-s rele, chiar de-s bune!
Fiecare, punct cu punct, își trasează-ncet destinul
Și îl crede împlinit, având în vedere planul.

astăzi tot ce vreau Doamne e
să stau de vorbă cu tine
ca între tată şi fiu
nu o să întreb nimic despre cei

Mai stau pe câte-un nor, din când în când,
Pe aripile vieții fluturând;
Surâd, într-un discurs chiar jovial,
Și clipei reci, scăldate-n trivial.

Trudă de poet


De ce să scriu când nimeni nu citeşte

Într-o zi o maimuțică
care nu știa de frică
se plimba înspre Siret
neavând un țel concret,

Trecători prin univers

Dintre sute de cuvinte
Ce s-or spune când n-om fi,

Praştia luminii şuieră prin vreme
ca un corb de sticlă beat şi fără sens,
din potop şi milă se mai nasc poeme,
sub un glob de ceară rînced şi imens.

Port crivățul pe umeri cu mimică de Crist,
Mi-e rugul prea fierbinte, golgota mi-e hidoasă,
Gonită prin ruine, la ropote asist,
Cu luna de sub gene cuprinsă de angoasă.

Numai în
Limba Română
poate să rimeze:
-Verde,/Cine n-are pierde!-