Poezii despre Viaţă:

Sunt prizonieră-n propria mea viaţă,
Cu lanţuri grele prinse de picior
Şi totul pare-a atârna de-o aţă.
Mai am puţin sau îmi doresc să mor?

Sunt un copac cu multe frunze,
Ce toamna nu se duc.
Eu sunt surâsul tău pe buze.
Sunt frunza ta de nuc.

La început de viaţă
Creştinului mai nou,
Pentru-a alege, lucruri
Se-întind pe un platou.

Nu voi lansa metafore în stoluri
ca să-mi prezinte tot ce astăzi simt
Și nu voi pune-n versuri alte roluri
decât acel pe care îl consimt.

un salon cu gratii la ferestre
cu rânjete în tencuiala veche
unde mirosul umed al cărămizii
a pus stăpânire peste tot

inventându-se pe sine
părăsind casa olarului
devenit patron
în magazinul jucăriilor

pe tabla de șah
nebunii-și sincronizează mișcările
numerologia și astrologia
se servesc zilnic

M-am săturat de-atâta ură,
poeții-n versuri se rănesc,
e adevărul o minciună
și ce-i absurd pare firesc.

Un hău, un cer și iar un hău deasupra
Astupă cerul și ucide clipa.
Deșertăciune, ești stăpâna lumii,
Tu amăgești atâția și îți numeri

Un turn...
Paznic, un vultur.
Un vultur cu ochii roșii
urmărește cinic