Poezii despre Viaţă:

acrobații
pe coardele elastice ale justiției;
judecătorul și juratul sunt
spectatori-

așa de triști
ochii scormonesc locuri ascunse
mâinele desprinse din trunchi
pipăie din amintire

rostogolește anii
la vale
buturuga
împinsă de Ilie

motanul
după asemănare
nu-l plac pisicile
nu crede în brânză

deschid cutia
doamne
îngerii anunță spovedania morții
rafale de foc

Foșnea rar-toamna
Ascultă vântul rece
Privește amanții trufași
Totu-i ironie,monotonia picură peste oraș

Fierbe țărâna în oase,
piatra-i lipsită de sare,
cuțitul lucește,
lovește adânc

am uitat să aduc bunicilor acea fericire lăsată pe ulița satului
n-am realizat ce ușor mă purta pașii
si că pe drum am pierdut o parte din mine
am vrut să mă-ntorc uitând de eșec

ea a trecut în fugă prin fața mea
am urmărit silueta zveltă
printre mașini
printre blocuri tomberoane

Se adună peste secoli ale lumii începuturi
ce prin Universul tainic Nemurirea au cătat
de la o stătută clipă, mult pre grea în conținuturi,
până la prezentul care în trecut s-a dispersat.