Poezii despre Viaţă:

prin fereastra ovală pășește neștiută
pentru a câta oară
lumina lunii mută

Paşte fericit

Unde s-a oprit destinul ,
La ce pagină-nvechită,

Prin pletele cerului se prind diamante
Şiraguri de perle se-împletesc în neant,
Străluceşte izvorul luminii şarmante
Când luna se plimbă printre nopţi elegant.

pe sub cireși în floare
pășești
prin fereastra casei larg deschisă
ca o poartă spre cer

Fericirea se ascunde

Printre greierii din iarbă

Iubirea contează, viața dispare,
În largul visării te pierzi, un mister
Bate la tâmpla arsă de soare,
Destinu-i ferestra cu gratii de fier.

Cu bisturiul am tăiat în gând.
Ce tare m-a durut și ce profund!
În mintea mea își dădeau întâlnire
și gânduri triste și gânduri mai bune.

privesc un nor strâmb
convulsionat de cer
palme de senin
îl sugrumă

Izvoare ţâşnesc din pântecul pietrei
Se-aleargă demente pe panta tăcerii,
Mă sprijin de stele prin ochiul ferestrei
Iar gândul se-aşează în fanta uitării.

m-a mușcat o algă de picior
când alergam prin maree
să prind luna de mână
steaua ascunsă într-un ghioc