Poezii despre Viaţă:

Deşi dispar din gând în alte gânduri,
Tot mai primesc rafale de idei
Preconcepute,
Transformate de furtună

A fost odată …Mai putea să fie
De n-ar fi apărut o gelozie
Și-un gând ascuns ori un secret, ceva
Ce te-a îndepărtat, iubita mea.

Eu cânt, dar Domnul pune notele în mine
Și vocea mea tot de la Domnul vine!
Eu sunt doar mesagerul cel umil,
Al celui ce m-a miluit cu har divin.

Mergea pe valea unui râu ce șerpuia prin munte
Și etala un mic desfrâu de străluciri mărunte
Acelui ce, pe-o punte, voia la gânduri frâu.
Nu reușea – povara lor îi apleca privirea

molia aceasta care mă privește
din colțul oglinzii
ești tu

norii apasă verdele din iarbă cum
rotunjimea copacilor
umbra
nu ştiu câtă tristeţe poate fi

Nimeni nu-mi poate opri ecoul
Ce vrea s-alerge-n căutare,
Dar până se formează
Prin corp călătorește ca și cum

Sunt călăreţ pe verbe înspicate
Trecând în goana gândului prin viaţă,
Mă mai opresc prin sensuri neumblate
Să cercetez atent câte-o prefaţă.

strigătul este durerea-ncătușată-adânc în cord
te iubesc îți strig degeaba
dar îți strig atât cât pot

nu știu nimic despre mine
ochii caută trup și mâinile caută sens
atunci când modelează albastrul
gândul transmite privirii un eres