Poezii despre Viaţă:

(scris pe patul de spital,aprilie 2018,Oradea)

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic

Bătea și vânt prin spicele uscate,
Erau și mărăcini prin ele-ascunși,
Iar macii triști, cu capete plecate,
Zăceau în lan, de ghimpii lor străpunși.

Îmi întortocheasem pașii peste dalele din burg
Încercând să intru-n ritmul inimilor deșirate
Când la dreapta, spre răscrucea cu iubiri abandonate,
Când la stânga, spre nimicul unde pașii toți se scurg.

În haosuri lumești și-n iaduri fabricate,
Strigoiul sunt, ce pe-a lui spaimă-și vine.
Și-acea avalanșă de gânduri cangrenate,
La manta-i grea, de-a mea ființă-și ține.

Iubito,
ăst drum, l-om lua și noi,
cu mâinile în buzunare,
ca toți prin zdrențuitul roi,

mă ceartă îngerul
se încruntă supărat
și strigă la mine
când îl întreb

în lupta unui vas spart
zâmbetul fals trăiește
adânc în carne
cioburile sorb cu nesaț

Bate vremea-n clopote de taină 
Iar ursita și-a pierdut cărarea, 
Necuprinsu acesta sfindând zarea 
Lasă trupul umbrei fără haină. 

Lasă, lasă,
lasă timpul
lasă viața
lasă-ți gândul

in memoriam Vasile Mardare

Doar o zi este hotarul peste care viața trece
și pășind în moartea crudă lași durerea ta să plece,