Poezii despre Viaţă:

silenzio stampa
spune italianul când e obosit
cu foarfeca de unghii
am început să tai colțurile cuvintelor

Cu tine toate zilele-mi sunt pline,
De adieri cu-nmiresmări ce-abundă,
Un lung covor de șoapte nerostite
Și-o stare de eternă creolină ;

Vino frig şi mă-nfăşoară
Cu bucăţi de toamnă-n seară
Şi-ai să vezi ce lungă-i noaptea
Şi cât de aproape-i moartea.

Celesta
Alearga visul meu purtat de o speranta ,
Ca intr-o zi tot ce-am dorit , se va-mplini
Nu-i un secret , si-n orice circumstanta

Râzi, mușteriu cu papion la gât,
M-am pregătit să bat în cuie ușa
Să nu-mi zâmbești când sunt falit.
Ai boicotat tot ce am spus,

Subțirică și-nflorată,
La-nceput foarte curată,
O pungă nouă și mândră
Se fălea... nimic s-ascundă

și vântul plânge câteodată
cu lacrimi albastre
pe când oceanul tulbură sticla
pe când coșmarul tulbură somnul

Te-așteaptă-n nemișcarea tăcerii ruginii,
Cu umbra ta să mângâi întinsul lor covor
Pe-aleea-n care toamna te cheamă să revii,
Cu pașii tăi să-mprăștii suspinele de dor.

și plouă când plouă
pe ramuri
sub ramuri
tristețea agită în ierburi cuvântul

e doar o punte
între da și nu
și care se leagănă
și care se plânge