Poezii despre Viaţă:

Dor tăcerile
ca sarea pe rană
și te macină
cum rugina fierul

Cântarea mea nu vine din fluiere ușoare,
Ci dintr-o rană veche ce încă mă mai doare.
Nu scriu cu flori în plete sau zâmbete de vară,
Ci cu dureri adânci ce ard să nu dispară.

Câștigul personal
...
Nu, după lovitura de stat
Nu, nu m-am schimbat,

Privesc înapoi cu blândă îngăduință,
Cu ochi ce nu mai plâng, ci învăță speranță,
Din umbre tăcute, din întreaga ființă
Mă recompun din vise și substanță.

Prin tumultul inimii, cu pas ușor,
Mă las purtat de-al gândului fior.
E-o căutare plină de lumină,
Ce schimbă-n zâmbet umbra cea senină.

I feel like nothing touches me,
I feel like passing through the night,
Exquisite night but cold and long,
I feel like I can’t feel no more.

Ești vântul ce vine-n miez de noapte
Mi-aprinde focul fără de hotar,
Un vis ce-mi scapă printre șoapte,
Un cer care în piept îmi e altar.

Privesc înapoi cu blândă îngăduință,
Cu ochi ce nu mai plâng, ci învăță speranță,
Din umbre tăcute, din întreaga ființă
Mă recompun din vise și substanță.

Careless Whisper
Ea sună la fel.
Așa o ascultam și când împietream în lumini multicolore,
și când ochii mei se vărsau albaștri în nedumeririle mute.

Când frica strânge-n piept o grea povară,
Și scrisul îmi devine primăvară
Mai merg încet pe drumul regăsirii,
Și-n suflet simt emoțiile firii.