Poezii despre Viaţă:

În mine crește-o vindecare lină,
Ca roua-n zori pe-o rană de pelin,
Se-așterne-n piept o liniște senină
Ce-mi spală dorul fără de alin.

Motto: Ușile spre ieșire dispar, când te complaci prea mult într-un loc.

Nu-l cunosc pe Asim.
Dar am aflat că a fost prins într-o dimineață cu nisip fierbinte,

Propteam în priviri cerul albastru
și inima zări sclipirea
care străpungea timpul acela.
Se azvârli deodată dezbrăcată de trecut

Două cuburi de gheață
stăm unul lângă altul
unul peste altul
nu ne e frig, ne e bine

Un pas nespus, mă apasă,
Un cuvânt făcut, mă atacă,
Un cântec frânt, mă inspiră,
Un dor purtat, mă cară.

Sau poate...
Gata, ai coborât și te-ai născut, ți-au pus ștampila, ești de-al lor, vei muri și tu ca ei, căci asta-i soarta celor mici care s-au născut aici. Numai poate vreo minune să poată pe furiș a-ți spune tot ce trebuie făcut odată ce ești născut, să ieși cumva din lumea lor, lumea celor ce te mint să te țină-n labirint și să faci o viață tot ce vor. Să ieși nu este ușor, nici nu poți ieși oricum, deși au încercat destui crezând că au destulă minte, însă s-au pierdut pe drum într-un tărâm al nimănui, și sunt mai rău ca înainte. Sau poate vrei să rămâi, să-ți duci viața mai departe, să-ți duci viața ca pe-o cruce, neștiind unde te duce, căci fie viața cât de rea ea este Golgota ta și-o vei trăi întâmplător, la fel ca ale tuturor care n-au habar ce vor, dar căutând acel buton ce le va deschide poarta pe care vor intra cu sete, să găsească pe-ndelete acel strălucitor blazon ce poate să le schimbe soarta. Asta vrei? Asta dorești? Așa crezi tu că trăiești? Dacă-i așa, te-nșeli amarnic, drumul tău e lăturalnic, iar destinul ți-e zadarnic, degeaba te-ai născut aici, căci ești mort precum sunt morții, fir de praf în voia sorții și nu vei putea fi viu, fir de praf mânat de vânt care-și va găsi mormânt undeva într-un pustiu.

Khaiam-euri
...
Eu știu cum eram când beam
Iar ce spun alții despre mine

toate cheițele-s –ntoarse
după marele ceas apocaliptic:
dintr-o dată,
piețele se prăbușesc;

Din vârful unui minaret vestit
Scăldat în iz de violete
Alene se ivește un gând șoptit
De-a pururi închis într-o pecete.

La fel ca tine
...
Plecat-ai la cer în mijloc de noapte
Ai spus că nu poți lupta mai departe