Poezii despre Viaţă:

Melodia aceasta îmi amintește de timpul acela
în care intrasem cu ochii, zeități înaripate,
pe calea alipită de albastrul sufletului.
Melodia aceasta are chipul margaretelor așezate la vegheatul verii împurpurate de doruri.

E liniștită noaptea în toamna timpurie,
E luna așezată pe cer , e aurie
Și bolta e străpunsă de-albastre licăriri
Când se destramă-n suflet un ghem cu amintiri.

Poezie interpretabila:

Unii pot sa înțeleagă că în text e vorba despre viață, că, la bătrânețe, viața te aruncă din brațele ei și te trimite spre neștiut, spre nemurire (conform ideii că viața adevărată urmează după moarte)

Ieri, mi-am vândut privirea de om
Toți privesc in telefon, neprivire
Vând suflet, sunt telefom
descărcat, mi-am ieșit din fire

Și-L rog pe Dumnezeu
...
N-am doruri ascunse,
Nici dorințe oarbe

Mortul vieții
...
A vrut să pară deasupra tuturor,
Și toată viața a muncit din greu

Așa îi place să umble,
sau poate că doar are nevoie de mărturii ale intrărilor și ieșirilor din templul toamnei.
Așa îi place să grăiască,
sau poate doar așa se ține pe sine în palme,

Ghinionism
...
Ce ghinion pe tine, Românie
Să te tragă proprii fii pe roată

Mi-am scris niște scrisori în trecut,
serate pentru mitra zâmbetului.
Le-am citit la gura baloanelor
care șuierau drăcoase despre școala răbdării.

Destin
...
Nu vreau mai mult de am,
Dar nici nu am de toate,