Banca

vineri, 19 septembrie 2025

Poezie interpretabila:

Unii pot sa înțeleagă că în text e vorba despre viață, că, la bătrânețe, viața te aruncă din brațele ei și te trimite spre neștiut, spre nemurire (conform ideii că viața adevărată urmează după moarte)

Alții pot interpreta că e vorba despre o relație sentimentală care tocmai e pe punctul de a se rupe.

La urma urmei, fiecare interpretează cum vrea.

Nu dispera, Am să cobor în tihnă!
Sunt doar o frunză ce-a plutit în vânt.
De mi-am găsit o bancă de odihnă,
Nu ai fost lemn, ci Totul pe Pământ.

Cum străluceai în clipe de lumină,
A razelor solie te-mbrăcau!
Eu m-am desprins, purtând pe -a mea retină
un unic dor: în brațe ca să-ți stau.

M-am așezat pe lemnu-ți din structură
Și umbră peste ceasuri eu ți-am fost,
Ca fibra să nu-ți ardă de căldură,
Splendoarea ta să capete vre-un rost.

Te-am învelit cu-a mea sinceritate
de frigul unor ierni ce le-ai uitat,
Iar clipele s-au transformat în fapte,
Cu firul de iubire ne-a legat.

Când lacrimi s-au pornit, de fericire,
Le-am adunat in limbul unui dor
Iar sete de ți-a fost, spre izvăbire,
Ți le-am turnat, să-ți fie de ajutor.

Dar astăzi vad cum lacul ți se crapă
Crevașe se lărgesc necugetat
Iar mucegaiuri pun de o agapă
Își fac din a ta fibră un palat.

Nu mai am cum să-ți mistui inamicii
Și să-mi mai storc noi arme din nervuri
Și chiar de-aș încerca, îmi dai indicii
Că nu te mai ferești de noi gravuri.

Și chiar mai mult, o țandără din tine
Îți sare-n stele către negri nori
Ca să pornești un vânt în buletine
Ce mi-or sufla ai despărțirii zori.

Așa că mă retrag, spre a ta vrere
Ești VIAȚA mea, Și bancă tu mi-ai fost,
Mi-ai dat curaj când nu aveam putere,
Și-ai fost, la nemurire, avanpost.

PS (”rost” din a treia strofa cu sensul tehnic de fisură, crăpătură, nu sensul mult mai cunoscut de menire)

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.