Poezii despre Viaţă:

A vibrat tot cerul ,s-a rostogolit secunda,
Umilită iarna s-a ascuns la poli,
Din astral speranțe își revarsă unda,
Crește,urcă seva în copaci și-n noi.

sau După beție

Beam vin în noaptea rece, cu lună sângerie
Când radiola veche, pe-o bandă de vinil,

La capăt și-nceput de lume e satul ca o stea făcându-și selfie în apa izvorâtă de sub dealuri.
Se usucă și reînflorește în palma mea,
îmi vorbește prin valuri.
Prin raze ce-mi mângâie fereastra tristeții, curbând existențe și-așa poleite de vreme,

Și este-o oarecare transparență
În șiruirea pe un ram de vis
A ceea ce în muguri e închis,
Chiar de-și dorește-o altfel existență

Femeie: tu, și TU și TU
Din care lumea se făcu,
Se desfăcu, se refăcu!

pe aceeasi lungime de undă a iadului mă fumeză un joint umplut cu nesaț în parcarea subterană a blocului.
fumează pustanul cu sapca întoarsă,
e de-al locului, bunica lui îți ghiceste în zaț.
o doamnă trece la braț cu-n jamaican tatuat, nu e bob marley, ăla de mult a fumat, a murit, îngropat la capătul fumului.

ceasul blocat între oglinzi-
magul șterge
semnele căderilor
*funinginea

În umbra acestei pustietăți
Mă închin liniștii.
În fața mea se nasc trecuturi
Dar rămân tăcut.

Cred că
p-astă mi-o iau
în cap!

primăvara o bulă albastră,
priveste-o ca pe o poză cu tine,
cum te înstrâmbi,
fotografiază-te cum zâmbesti.