Poezii despre Viaţă:

Ieri când a murit bunica, am crezut că și-a urmat stăpânii,
Pomii-și dezveleau tulpina, ploaia aproba sfârșitul lumii...
Florile pe câmpul singuratic se-aplecau de-atâta plictiseală,
Nu tu om cu inimă de aur, nu tu viață dulce, doar amară.

TĂCERE ŞI ECOU

O tablă prăfuită-i viaţa
Suntem pioni, suntem și regi

Mi-e haina găurită de-atâtea zvonuri goale
Și urletul din suflet îl simt ca un ecou
În treacat două gâze ciocnesc două pahare
Și cântă-n prag de seară pe-același bibelou.

Trecută-i libertatea iar noi trăim cu teamă
Și ochii-s două umbre ce se revăd în zbor.
În sufletu-mi fierbinte port lacrima de mamă,
Iar noaptea-mi e ulciorul cu care sting un dor.

Capătul luminii

Capătul luminii e la drum de țară,
Arde-n mine focul că mi-e dor de vară.

Sub bolta ce mă strigă adeseori pe nume,
Rămân aceeași umbră pe-al timpului cavou.
Un trup născut din lutul cu care-o noua lume
Și-a transformat oglinda în propriul indigou.

Privește! Ce nor s-a ivit!
Îmi pare că poartă secunde
Ce-au fost și se-ndreaptă spre unde
În care să-și afle sfârșit.

Valuri
...
(Efectul razelor de soare
Asupra oamenilor mici?

pasărea de jar
zboru-și poartă
printre pereți de beton.
tot mai tare,

prima inoculare cu serotonină
a fost un experiment ratat
la 20 de ani răsuceam pe deget suvițele nopții
speriam câinii dimineții