Octavian - creaţii proprii

Ce frumoasă e iubirea
Inima ea ți-o încinge
Și chiar dacă se va stinge
Îți rămâne amintirea.

Stăm întinși pe plajă
Nimeni nu-i pe-aproape
Briza bate lin și răcoros.
Sunt cuprins de vrajă

Ascultă, iubito, cum ploaia ne bate-n fereastră
Hai vino aproape că noaptea aceasta-i a noastră
Să nu spui nimic, tot ce vreau e să fii lângă mine
În clipele-acestea am mare nevoie de tine.

Erai mică și sfioasă
Te pierdeai în ochii mei
Și văzând ce mult mă vrei
Te-am luat cu mine acasă.

Aş vrea să mă duc departe,
În copilăria mea,
Mama-n braţe să mă poarte
Tata mâna să mi-o ia.

În vârf de deal, la margine de țintirim,
Acolo unde sunt cei dragi, care-au plecat,
Cu ochii-n lacrimi, plini de dor, noi ne oprim
Ca să le spunem că nicicum nu i-am uitat.

Sărmăluțe-n foi de viță,
Miel - o pulpă și-o costiță -
Ouă roșii, drob cu sare...
Paștele-i despre mâncare.

Noian de gânduri bune, trăiri nenumărate,
Şi dragoste curată, să îmi răsfețe versul,
Am pus în poezie, și-acuma ea străbate
Ca duhurile sfinte în grabă Universul.

Focul arde liniștit în sobă
În cabană suntem doar noi doi
Inima îmi bate ca o tobă
Stăm întinși pe paturile moi.

O muzică se-aude-n difuzor
Mă-ndrept spre tine, mâna ți-o întind,
Mi-o întinzi și tu pe-a ta cu un fior
Și într-un dans ne avântăm zâmbind.