Octavian - creaţii proprii

Ne-am întâlnit în parcul cu castani,
Prin care ne plimbam odinioară,
Dar a trecut de-atunci un car de ani,
Căci timpul nu stă-n loc, ci veșnic zboară.

Iubirea e o pasăre măiastră
Care te poartă-n zbor pe culmi de vis,
E floarea mândră ce zâmbește-n glastră,
Dovada că există Paradis.

Dacă sunt jos și treci pe-aici
Nu încerca să mă ridici,
Căci vreau să știu de ce-am căzut,
Unde-am greșit, ce n-am făcut...

Cât de frumoasă ești, "Madame"!
Te văd "souvent" cum stai la geam;
Eu pe trotuar, în casă tu,
Și-aș vrea să-ți spun, "Je t'aime beaucoup!"

Ce-i pasă unui biet ciulin
Că nu-i lalea, că nu e crin,
Că pe tulpină e țepos,
Că unii zic că e hidos?

Afară plouă trist și monoton
Și e un frig pe care nu-l suport,
Iar eu privesc tăcut de la balcon
Și simt că m-am răcit precum un mort.

Demult, în Antichitate,
Circula o vorbă dragă,
"În vin este adevărul",
Fiindcă limba ți-o dezleagă.

Trec mereu pe lângă voi
Simt cum inima-mi tresaltă
Dacă-i soare, dacă-s ploi...
Chiparoșii mei de baltă!

Moș Crăciune, Moș Crăciune,
Câte lucruri am a-ți spune...
Nu să-ți cer, că mi-ai tot dat,
Acum vremea e de luat.

Dacă ești bărbat și-ai sânge
Care clocotește-n vine,
Tu nu vezi că țara plânge
Cu sughițuri și suspine?