Manuela Munteanu - poeziile altor autori

Drapelul măriri
Umbrește martirii;
Ostași fără armă,
Viteji fără larmă,

Încremenise vântu-n infinit,
ca un arcuş peste-o vioară spartă...
Az-noapte-un înger mi-a bătut la poartă,
cu pasul stins, cu glasul ostenit.

După metodele dure și nespălate ale vieții
am fost învățat că forța vine din brațe,
că trebuie să ridici
să strângi din dinți

Totuși azi cerul e mai aproape - sau crestele visurilor mai suse?
Să-mi număr clipele apuse, sau să-mi trimit nădejdile pe ape ?

Să caut un zadarnic adevăr în vreun volum pecetluit de vreme, să strig în patru vânturi anateme, sau să-mi iau gândurile în răspăr ?

nu te grăbi să înțelegi totul
poezia nu e o problemă de matematică
nici o hartă cu legendă clară

Mi-a venit fluturașul de salariu
ca o scrisoare de dragoste
de la un cont bancar gol.
Scria negru pe alb:

Servește din ceea ce n-ai,
îi spun,
dar nu întelege că n-are
și nici vorba mea.

Coboară-ți tripticul de pe raft!

Ignoranța stă cu mâinile-n șold,
țipă din vârful patului de casnică-gospodină

Zâmbește larg,
dar ochii îi tremură în colțuri
ca niște minciuni pe jumătate uitate.
Vorbește cuvinte rotunde,

Se coboară,
nu din smerenie, ci din frică -
un pas înapoi,
apoi încă unul,