Manuela Munteanu - poeziile altor autori

Și tot acum
iese la petrecerea ei cucuveaua,
bate cu aripa
în toaca de lemn de agud.

În câmp se seamănă.
Cine mai seamănă?
Seamănă morții
chemați din morți

Roata fântânilor și prăfuirea vorbelor la garduri.
Nume aduse-aminte. Trece lumea.
Părinții au fost uitați. Acum începe
uitarea noastră ca o fermentație

La noapte le va fi clovnilor frig

clovni uitați afară
cu oleandrii și dovlecii.

Câinele. Broasca țestoasă.
Păsăruica de colivii.
Eu. Și din etaj în etaj
din terasă-n terasă

Toate sunt calme aici,
frunza și piatra,

lumina, prisosință a verii, sațiul umbrei.

Mama n-a văzut munții niciodată,
n-a trecut niciodată pragul câmpiei.
S-a uitat în sus
numai să vadă

Am să-ncep o călătorie,
către sud, către sud, cum îți place ție.
Pe frunte am să-mi pun viorele,
șopârle în loc de salbe ușurele,

De nu te-aș fi-ntâlnit în drumul meu,
Eu nu mi-aș fi știut povara:
Pe sufletu-mi neliniștit și greu
Ar fi trecut zadarnic primăvara

S-apari în primăvară, să mori când mor și roze,
Să te înalțe-n ceruri zefirul cel mai pur,
Apoi să mi te legeni pe sân de tuberoze,
Prea îmbătat de-arome, lumină și azur,