Manuela Munteanu - poeziile altor autori

Țărm după ploaie.
Nisipuri, cerul căzut,
prisosul de cer.

Un Rimbaud țăran s-a așezat lângă mine, la masă,
cu iubita lui în ciorapi albi de mireasă,
un soldat Rimbaud, tânăr prin excelență,
s-a așezat la masă ca o ilustră eminență;

Eu i-am dat
țării mele poezie și copii.
Înseamnă că și sufletul
și mintea și datoria și onoarea.

Dar dacă sînt, cuvintele, cazmale?

Moartea, atunci, pe dedesubt, nu ți-ar capta decât
ecoul.

Mult mai frumos
Și adevărat
Tu ai zburat în cosmos
Întrecînd armăsarii

Am trăit în acele vremuri. Timp de o mie de ani
am fost mort. Nu căzut, ci vânat;
Când toată decența umană era închisă,
eram liber printre sclavii mascați.

(XI)
Iată stejarii bătrâni,
care-au trăit șapte sute de ani,

Oricât de sfânt era Iisus
Și cât de lămurit prin lut
Vedeai pe Cel venit de sus
Și ai săi nu L-au cunoscut.

Inima mea apăsată
Simte, în zori,
Durerea iubirilor sale
Și visul depărtărilor.

Învelișul tău
Ca o pasăre în cuibul inimii

În râuri de sânge te scalzi