Gerra Orivera - poeziile altor autori

În Pădurea cu Șase Năpârci,
îmbrățișând un stejar, am urlat:
”Voi muri”.
Azurul mi-a răspuns:”Mie puțin îmi pasă”.

Nu mai sunt decât o avarie:
eczema, tumoarea ochiului stâng,
varicea în locul gâtului,
apoplexia în momentul sărutului.

Străzile din Buenos Aires
sunt intestinele sufletului meu.
Nu străzile energice
chinuite de grabă şi trudă

Trecutul unde-i? Unde-i straniul vis
Cu grele spade de tatari visat?
Dar zidul nalt ce-atunci s-a ridicat?
Dar lemnul Crucii, pom din Paradis?

Celui ce mă citeşte

Invulnerabil eşti. Cum, nu ţi-au dat
Cereştii zei ce soarta-ţi pândesc

Nu vreau barcă, inimă luntrașă,
pășind pe mare vreau s-ajung în port.

Ce dulce e apa sărată

Pe omul cel nou să-l creăm
cântând

Pe omul cel nou al Spaniei,

Într-un vers de opt silabe,
ce nu încape,
dacă-ntr-un cântec, numai unul,
încape marea?

Chiar dacă eu aș vrea să fiu
din altă țară, din altă parte,
cine mi-ar înăbuși glasul
mărilor mele?

Frumusețea e de privit
pe îndelete.

De vrei să știi ce-i frumusețea,