Gerra Orivera - poeziile altor autori

Celui ce mă citeşte

Invulnerabil eşti. Cum, nu ţi-au dat
Cereştii zei ce soarta-ţi pândesc

Nu vreau barcă, inimă luntrașă,
pășind pe mare vreau s-ajung în port.

Ce dulce e apa sărată

Pe omul cel nou să-l creăm
cântând

Pe omul cel nou al Spaniei,

Într-un vers de opt silabe,
ce nu încape,
dacă-ntr-un cântec, numai unul,
încape marea?

Chiar dacă eu aș vrea să fiu
din altă țară, din altă parte,
cine mi-ar înăbuși glasul
mărilor mele?

Frumusețea e de privit
pe îndelete.

De vrei să știi ce-i frumusețea,

Uşor ne pare-acum că este totul
În schimbător trecut irevocabil:
Socrate, după ce-a băut cucuta,
Vorbeşte liniştit despre-al său suflet,

După ani de exil,
m-am întors la casa copilăriei
şi încă mi-e străină ambianţa ei.
Mîinile mele au atins copacii

Migraţiile pe care istoricul, călăuzit de întâmplătoarele resturi de ceramică şi de obiecte de bronz, încearcă să le fixeze pe hartă şi pe care nu le-au înţeles popoarele care le-au executat.
Divinităţile zorilor care n-au lăsat nici un idol şi nici un simbol.
Brazda trasă de plugul lui Cain.
Roua de pe iarba Raiului.

poem în proză