George PENA - creaţii proprii

Îţi mulţumesc,Domniţă,
îţi mulţumesc,
că mi-ai suportat
singurătatea;

Autocritică

Toată lumea scrie poezie
ca să intre-n veșnicie

Dă-mi ochii tăi ce m-au tot vândut,
să-ți sărut tainic buzele fierbinți,
surâsul tău ce astăzi m-a crezut,
dă-mi sânii tăi pe un subtil sărut.

Dor de tată și de mamă,
dor de tinerețea-n goană;
viața trece, timpul vine,
ducem rosturi de albine

Dragostea mare tot o port în piept,
Arzând eu sunt căldura ei;
Înţelepciunea mi-a grăit să aştept,
Să-i amiros dulceaţa-n anii grei.

Iată, e vară, şi azi marea se tot agită,

Ne zâmbeşte tărmul cu valuri ondulate;

Odihnitor în fată - albastrul infinit -
odihnitor şi sus, siniliul cerului;
în piept, valul mării, puternic s-a lovit,
o, mare, unde-mi porţi briza dorului?!

Dimineţile acestea văratice

strâng căldura soarelui în ele

S-au topit şosele de-atâta dogoare,
aerul încins s-a ionizat demult;
izvoarele văilor au secat sub zare,
peste sate dansează un mister ocult.

Când vei veni, suflețele, la mine,
să te îmbraci cu liniște şi tăcere
şi mai cu seamă, inima din tine
s-o laşi să bată-n voie cu sfâşiere.