George PENA - creaţii proprii

Iată, iubito-
de iarnă sunt azi, semne,
ochii tăi căprui
mă pipăie obraznici;

Cu primele semne-n primele gesturi
aerul curge condesat în palme;
viaţa îşi schimbă tarele în versuri,
timpul consumă secundele calme.

Noi ne-am născut pentru a putea suferi,
pentru a răbda ca iarba osânda verii;
ne-am născut, fiind mare nevoie de noi,
era nevoie de încleştarea durerii.

Din păcate viaţa mea n-a murit,
din fericire mai trăiesc lângă ea;
cu sănătatea peticită la infinit
m-am logodit, demult, cu o stea.

Îţi râde vara prin priviri,
Şi arzi tăceri de-o veşnicie;
Regăsiţi tot tineri pe câmpie
Şi fără egal în amintiri.

Când te privesc, mă bucur şi suspin,
mă îmbăt cu privirile-ţi blajine;
tandră si suavă, veşnic lângă mine,
ca şi cerul zilei, plin de soare şi senin.

Şi trece timpul, trecu şi vara,
ca şi norii cei turbaţi;
se lasă frigul, coboară seara,
şi trece timpul, trecu şi vara.

Departe-n pajişti de nsomn mă caut
şi beau privirea soarelui din zori;
un cântec prieteni, din al vieţii flaut
îmi tulbură trăirea înecată-n fiori.

E primăvară, prieteni, e primăvară!
Toată câmpia zâmbeşte de-atâta verde;
Caisul din livadă, floarea-şi cerne,
Rândunelele se-ngână prima oară.

IUBIRE


Te oglindeşti în ochii plini cu umbra verii