George PENA - creaţii proprii

Bustul tau

e mândru soare,

Ce-ar fi
să-mi dărui ochii căprui,
aşa pe-o sărutare;
eu aş tăcea

Sunt tânăr şi mă bucur de viaţă
iar natura încă mă suportă;
zările sunt la fel, ca peste ani
şi cu acelaşi farmec se repetă.

Drumul către iubire
este departe…
pe cer, tot cade
câte-o stea;

De unde vii
şi unde pleci,
tot prin inimă
îmi treci;

Mâinile noastre se caută într-una
şi fiecare gest e-o contemplare;
ne ard în inimi, dureros de tare
iubiri înalte – una după una.

Mai ieri eram lăstar pornit firesc,
şi-am crescut sub ploaie şi vânt-
viaţa m-a învăţat să dăinuiesc.

Cu trecerea vremii ne risipim în toate,
fantezia disipării întregeşte gestul;
îşi cere zilnic viaţa, din drepturi amânate,
nu uita să-şi ceară, uneori, şi restul.

Mioriţă laie,
laie bucălaie,
cânt-o cucuvaie;
nu de bine,

Doamne,
dă-mi înţelepciunea firească
a omenirii,
înverşunarea mea logică