George PENA - creaţii proprii

Ce mult te iubesc,
ce mult!
Întotdeauna ti-am spus,
întotdeauna,

Ninge de ore în şir,
pădurea doarme albă, pustie,
nori plumburii vin dinspre nord,
vântul spulberă neaua prin vie.

Satul meu mă farmecă discret,
Cu uliti drepte , pline de copii,
Cu batrâni la porţi, cu pălării
Ce nu dau doi bani, pe un poet.

TABLOU DE IARNĂ

E numai linişte pe glie,
pe glie, aici, în Vlaşca;

Vântoasele iernii imaculate, senine,
prin gândirea firii le răsfir;
le dau galopul sângelui din mine
şi căldura inimii, fir cu fir.

Şi vin cu zurgălăi văzduhuri,
şi ard în viscol de splendori;
o lume interioară de legendă
se stinge înecată-n ninsori.

Pe aici îşi strânge apele Dunărea,
prin îmbrăţişate văi cu otavă;
câmpii, cu lanuri, frumoase ca liniştea
scot în soare, papuşoii în afară.

Ne regăsim egali în orele albastre,
gata pentru zboruri, gata pentru schimb;
nelinştea luminii deasupra lumii noastre
perpetuează al vietii minunat nimb.

De la mama
am învaţat să cânt,
şi de la tata
cum să muncesc;

Am pus o steluţă-n brad
şi sub el această poezie,
pentru Maya, nepoţica mea,
ce-o iubesc, ca să se ştie.