George PENA - creaţii proprii

Este frumos cu primăvara înflorită
Și înflorit mă simt acum și eu;
Să tot privești natura abia trezită
Cu câmpiile ce-au scăpat de greu.

Doamne, primăvara asta a luat-o înapoi
Parcă-i o Doamnă speriată de lup,
Doamne, timpul acesta, tot a fugit de noi,
Soarele, încătușat de nori, e la zdup.

În toamna asta, de taină şi răcoare,
Câmpia ţipă sub lamele de plug,
Aromele de struguri au acelaşi beteşug
Şi se destramă-n asfinţit de soare,

Ma uit la tine și te sărut,
emoția a probat frumos;
nu te temi și m-ai crezut,
mă uit la tine, și-i plăcut.

Să veniţi la mine-n Vlaşca,
în Vlaşca cu magii reale;
dragii mei, e-atâta soare
și minuni sentimentale!

Ne regăsim egali în orele albastre,
gata pentru zboruri, gata pentru schimb;
dispersia luminii deasupra lumii noastre
perpetuează al vieţii minunat nimb.

L-a lăsatul serii, luna răsare
deasupra bălții lângă sat;
uite și colo, o lebădă apare
și țânțarii-s gata de pișcat.

Mic, plăpând, primăvăratic,
țipă-n sus spre soare.
Vezi?! Și mărul meu carpatic
tot va da în floare.

Așa trăiesc de când mă știu,
Vast și iubitor de oameni;
Fascinat de frumos și ce-i nurliu,
Așa trăiesc de când mă știu.

Aş vrea să rup din stele, ba chiar şi din soare
prielnică lumină, să-ţi vestească adorare;
să-ţi prind în păr, aş vrea, mireasmă de lumină
să-ţi lumineze viaţa, vraja ta sublimă.