George PENA - creaţii proprii

În lume sunt,
sau nu, păreri confuze
și păsări ce renasc
din moartea lor,

Drumuri de piatra unduind sub zare,
și-nainte-un sat bătut de soartă,
dealuri… văi… dogoare…

Stau de multă vreme între ţărani
Şi printre lanurile de pe glie;
Parcă zboară ciocârliile în mine,
Păioase de aur se coc în duşmănie.

Mai jos pe vale, lângă baltă
privesc cişmeaua şi o fată;
susur cristalin mă tot încearcă,
abia se-aude apa ca o şoaptă.

Face-te-ai
lumină,
clară
şi deplină;

Şi chiar Soarele, azi, bate prietenos,
Ne răsfaţă natura, în raiul călduros;
Dimineaţă călduţă, de roşu purpuriu
Şi toţi pomii în floare, orizont auriu.

Când apari în zori cu soarele pe deal
îmi arde sufletul bântuit de prevestiri;
din decepţii, eu îmi făuresc un vis real
şi nu mai ştiu în mine de mâhniri.

Îmi place așa de mult să te văd,
Să te simt în brațe radioasă;
Cu plete alintate și buze-prăpăd
Tu ești doamna mea frumoasă.

Și trece timpul, trecu și iarna,
ca și norii cei turbați;
ca mâine, va trece primăvara,
noi rămânem cei uitați.

ÎN ACEST TIMP DE TRISTĂ AMINTIRE

PENTRU SĂRMANA ŢARĂ- A MEA;