George PENA - creaţii proprii

Paște fericit
și multă sănătate!
O viață sublimă
c-un destin nemuritor!

Dă-mi ochii tăi ce m-au tot vândut,
să-ți sărut tainic buzele fierbinți,
surâsul tău ce astăzi m-a crezut,
dă-mi sânii tăi pe un subtil sărut.

Te vreau, mereu, simplă așa cum ești,
mândră, suavă, veșnic zâmbitoare;
vreau, sorbindu-te, să mă tot uimești
cu privirea ta caldă și ademenitoare.

În frumusețea gestului de-aseară
iradiază, simplu, un mare adevăr,
că palma mea se află întâia oară
pe gura ta, apoi coboară în răspăr,

Și trece timpul, trecu și iarna,
ca și norii cei turbați;
ca mâine, va trece primăvara,
noi rămânem cei uitați.

Doamne, primăvara asta a luat-o înapoi
Ca o Doamnă speriată de lup,
Doamne, timpul parcă tot a fugit de noi,
Soarele, încătușat de nori, e la zdup.

Mă doare surâsul tău solar,
fiorii în care tu mă scalzi;
mă doare chiar refuzul avar,
mersul de gazelă singular.

Tot te oglindești în ochii mei și-ai vrerii
și te bucuri că ai crescut mai mare;
dai s-alergi ca vântul, prin apusul serii,
dar clipa despărțirii în adâncuri doare.

Îmi place așa de mult să te văd,
Să te simt în brațe radioasă;
Cu plete alintate și buze-prăpăd
Tu ești doamna mea frumoasă.

Pe aici îşi strânge apele Dunărea,
prin îmbrăţişate văi cu otavă;
câmpii, cu lanuri, frumoase ca liniştea
scot în soare, papuşoii în afară.