George PENA - creaţii proprii

Ce-ar fi să-mi dărui ochii căprui,
așa pe-o sărutare;
eu aș tăcea și n-aș spune nimănui,
te-aș săruta mai tare.

M Ă R Ț I Ș O A R E

Cum azi e zi Mare,
de întâi Martie,

Să vină primăvara, o rugăm să vină!
Ne-am săturat de frig, de ceață;
vrem iarăși soare, dulce feerie lină,
în orice seară, în orice dimineață!

Ochii tăi cu jocuri
și cu iz lunatic,
îmi ațâță focuri
și fior simpatic.

Când vei veni, suflețele, la mine,
să te îmbraci cu liniște și tăcere
și mai cu seamă, inima din tine
s-o lași să bată-n voie, cu sfâșiere.

Ne ocoleam, şi totuşi, în vară
când curgea căldura pe străzi
şi noi inauguram în viaţa discretă
zile şi ore de trăire concretă,

Stau între patru pereţi uitat de lume
şi la uşă nimeni nu sună, nu bate…
Vântul prin pomi aleargă, face spume
şi frigul îi strânge-n case pe oameni.

Traversez iarna
și mă chefuiesc cu vântul,
singur în stradă,
ca ochii să-mi vadă

E primăvară, Doamnă, și e zi cu soare,
în vii, pe dealuri, a dat colțul ierbii;
se primenește zarea, pomii au dat în floare -
prin codrii Vlăsiei boncăluiesc cerbii.

 
Tu, iubito, să-ţi scoţi bluza din prag,
s-ating umerii, iradiaţi de remuşcări;
părul alintat de două mâini cu drag,