George PENA - creaţii proprii

Vara a venit
şi ea demult,
ca mâine,
fi-va pe trecute;

Ziuă scurtă, noapte lungă,
mângâie gutuii bruma;
geme vinul prin butoaie
şi băut se vrea acuma.

Versurile mele, de la o vreme, nu-mi mai plac,
Am să le bag la arest pentru urâțenie;
Ori să le înghesui într-o carte ca să pot să tac,
Să moară cu zile și-nfometare în tâmpenie.

Veşnic eu mă zbat,
veşnic eu asud;
doru-i deturnat
şi poemul nud.

Când te privesc, mă bucur şi suspin,
mă îmbăt cu privirile-ţi blajine;
tandră si suavă, veşnic lângă mine,
ca şi cerul zilei, plin de soare şi senin.

 
Când sărut ochii tăi ca nişte migdale, 
părul bălăior îmi susură ispite; 
adie cu tine, un con de umbră moale,

Vom fi împreună
galopând prin Univers,
prin galaxii incerte
și ademenitoare;

Dor de viață,
dor de stele;
dor în cântec -
poate jele.

În statornic sud,

căldură mare,

Tot mai sigur
şi fermecat sub trudă,
mă regăsesc teribil
migălind mereu;