George PENA - creaţii proprii

Astăzi, fiind puţin trist, preocupat
de griji cotidiene şi neîmpliniri,
mi-am amintit de ce-am pierdut
în această viaţă, crescut în iubiri.

Nepotolit de dragoste
în datini,
am drumuit sublimul
veşnic bătăios;

Nu-ţi cer să-mi dărui Ursa Mare
şi nici chiar Luna de pe boltă;
de poţi să-mi laşi surâs de soare
ori liniştea ta involtă.

1.- ÎNCREDERE
Simt clipe ce-nfioară, topite pe buze
și vuietul vieții peste anii mei;
cobor și urc ca apa prin ecluze –

Nu se cuvine omului dreptul la şovăire,
nu aceasta ne face încă să existăm;
vina n-ar mai fi vină şi nici iubirea iubire
dacă n-am şti să căutăm, să cizelăm.

O strângere de mâna
şi m-am despărţit de prieteni,
pornesc iar cu vântul
ce mi s-a prins în păr,

Sădesc eperanţe
şi-mi ucid mâhnirea,
lumea toată mă urmează;
iradiez numai iubire

Când vii, neliniştea mă bântuie frumos
şi trec prin mine, volţi şi amperi;
ca oricărui muritor cu nume duios,
sărutările, tu, mi le numeri.

Ne ocoleam, şi totuşi, în vară
când curgea căldura pe străzi
şi noi inauguram în viaţa discretă
zile şi ore de trăire concretă,

Şi alte zile se vor stinge-n aşteptare,
pentru profilul tău cu linii gingaşe,
din iubire ne-nduplecată-n crispare
privirile ademenesc emoţii uriaşe.