Danab - creaţii proprii

Atâtea primăveri şi veri s-au dus
Şi-atâtea ninse ierni, cu fruntea-n soare,
De când pe-o cruce ai murit Isus
Şi-ai înviat în Slava Ta cea mare!

Te-aşteaptă azi Cel răstignit, să te întorci Acasă,
Căci multă vreme ai trăit departe de-a ta casă...
Departe de Harul Divin, de Sfinţii-n Sărbătoare...
Te-aşteaptă tot cerul senin să-ţi cânte o cântare,

Iubito, glasul Mi-l ascultă
În el am pus divin nectar
Când simţi că n-ai putere multă
Şi crezi că nu mai eşti în Har,..

Cunoşti tu rostul încercării
De ce te-ngăduie Dumnezeu?
El.. care-I Domnul Îndurării
Te poartă unde-i tot mai greu...

De n-ar fi fost Golgota şi sângele ce-a curs
Pe lemnul de blestem din rana lui Isus,
De n-ar fi fost mormântul care e gol acum...
N-am ştii ce-i Bucuria Iertarii,nicidecum!

Ferice de cei ce plâng caci ei vor fi mângâiaţi
Şi în ziua răsplătirii, vor fi ei cei mai bogaţi,
Că şi-au plâns o viaţă-ntreagă păcatul ce i-a răpus,
Dar prin Jertfa din Golgota i-a iertat pe toţi, Isus!

A fost cândva odată un tinerel ce-avea
O mamă iubitoare.. care mereu plângea...
Avea un singur ochi.. şi nu ştia de fel
De ce măicuţa n-are doi ochi aşa ca el...

Eram copil şi mă duceam în parc, un loc drag, mie,
S-ascult al vântului suspin.. s-ascult din veşnicie
Cum cerul răsuna-n cântări, copaci de veselie
Băteau din palme... căci erau cuprinşi de bucurie...

În casa Ta, eu am trăit ca fiu, iubit de Tine
Era frumos.. înălţător.. te ştiam lângă mine
Furtuna când bătea în geam, tu mă priveai senin
Şi îmi spuneai: -"să nu te temi, să fii de pace, plin.."

"Spune-mi pasăre, iubită
De spini rai când eşti rănită,
Şi de lacrimi, istovită
Cum de îţi înalţi cântarea