Danab - creaţii proprii

Am purtat iubirea
Spre ceruri, spre stele
Şi-atunci fericirea-n
Lacrimile mele

Ai şi venit, septembrie bogat
Cu struguri parfumaţi în văi de soare...
Iar calda vară, doinind a plecat
Luând cu ea şi glasuri de izvoare !

Spune-mi mamă: ce-i pe-acasă,
Tot aşa cum am lăsat?
Ochii tăi, tot plini de lacrimi
Pe obrazul tău, curat?

Luna trece-ncet sfioasă
Peste-a nopţii feerie,
Raza ei cea maiestoasă
Te cuprinde-n reverie...

Cu Tine-aş vrea ca să împart Isuse, tot ce-mi dai
Pe-aripa Harului curat cu Tin, s-ajung în Rai!
În viaţa mea de pe pământ să fiu tăcut, smerit
Cu Tine, mângâieri s-aduc la cel ce e lovit!

O, dulce fetiţă
Bălaie-n cosiţă,
Ochi de porumbiţă
Cum aş vrea să-ţi cânt

Veniţi cu toţi să-L Lăudăm pe Isus, Salvator,
Cu bucurie să-I cântăm, căci e Mântuitor!
Iubirea care arde-n noi, mereu să fie-aprinsă...
Chiar dacă lupta e în toi, cu inima deschisă,

Criticului Bland...


Cu tine.. fără tine

De-ai fost ales să porţi cu lacrimi crucea,
De cei din jur să fii descurajat,
Nu te-ntrista, căci Domnul ştie-atuncea
Când plângi în taină, eşti nemângâiat!

Ce-ar fi Iubirea fără Tine
Şi ce-aş fi eu în lumea ei?
De n-ai fi Tu, Doamne cu mine
Mult ar mai plânge ochii mei!