Danab - creaţii proprii

Nu-ţi cer s-opreşti viscol, furtună
Ce bat iarăşi în barca mea..
Îţi cer doar să mă ţii de mână,
Să pot rămâne Voia Ta!

Tu ne-ai născut din duh şi din iubire
Străpuns ai stat pe crucea de blestem
Ca să ne dai viaţa-n nemurire
La crucea ta şi azi îngenunchem..

Când luna îşi aşterne vălul nopţii
Cu stele înflorite-n Empireu,
Iar soarele în zorii dimineţii
Se leagănă pe-un fir de alizeu,

Ascunde-mă în Mâna Ta,
Parinte-al Îndurării...
Când inima îmi este grea,
Când sfâşiat, mi-e doru-n ea,

Am trecut pe lângă dor
Şi-am cules din urma lui,
Cântecul stejarilor,
Şi doinirea codrului!

Arată-mi calea către Tine
Chiar de mă lupt prin valuri, mii,
Eu ştiu că braţul Tău mă ţine
Iar valul nu va birui…

Nu e uşor să treci prin încercare
Când valuri vin şi bat în barca ta,
Nu e uşor! Dar Domnul este mare
Şi ajutor, mereu El îţi va da!

Mă cheamă teiul pe-nserat
Cu-atâta duioşie..
Ca să păşesc al casei prag
Acolo, m-aşteaptă cu drag

Cer iertare, poeziei că n-am scris aşa curat..
Că n-am scris cu doru-n suflet aşa cum m-a aşteptat!
Florile de primăvară tot mereu m-au îndemnat
Să le scriu în vers, dulceaţa! Însă eu n-am ascultat!

De dorul Tău strâng raze şi le cuprind la piept
Când cerul vieţii mele aduce norii-ncet,
Când nu mai văd iubirea nicicând şi nicăieri,
Doar valul lumii care mă las-aşa, stingher...