Danab - creaţii proprii

Ce să-ţi mai cer iubit Părinte?
Când lacrima cade fierbinte
Pe drumul vieţii către cer,
Când tot în lume-i efemer...

Mai e puţin..curând,ajunge-vom Acasă!
Îmbracă-te în Slavă o, dulcea Mea, Mireasă...
Îmbracă-te cu haina de in strălucitoare,
Priveste-n sus! Căci cerul aşteaptă-n Sărbătoare!

Mai dă-mi să beau din Apa Vie
Când sunt setos.. şi inima,
Nu cântă nici o melodie..
Parc-a secat izvoru-n ea..

De-atâtea ori, copilul Meu
Te-am luat de mână-n ceasul greu
Te-am dus pe umeri, şi balsam
Ţi-am pus pe răni... căci auzeam,

Chiar dacă-n noaptea întristării
Te-aştept.. pe Tine-a te vedea,
Iar ochii tot în largul zării
Îţi caută fiinţa Ta,

Cu florile iubirii,
În zorii dimineţii
Mă-mbrac, să port în suflet
Parfumul dulce-al Vieţii...

Doamne-ascultă-mi rugăciunea...
Nu tăcea când plâng cu-amar!
Ţi-aduc azi, închinăciunea,
Şi te rog ca să-mi dai Har!

Departe corabia ţi-e dusă
Şi-ţi pare prea mult pân-la mal
Dar ea, de Hristos e condusă...
Mai rabdă şi-acum acest val

"O! Tată... Astăzi, mă întorc Acasă..
Ştiu, nu sunt vrednic de Iertarea Ta!
Şi nici să stau cu Tin' la Sfânta Masă...
Doar un argat să fiu, atât aş vrea!

În ziu-aceea grea de judecare
Natura parcă se dezlănţuia...
Că n-a fost hotărâre aşa de mare
Ca hotărârea pentru moartea Sa,