Danab - creaţii proprii

Am fost căzut între tâlhari
N-aveam nici haine şi nici bani,
Pe drumul către Ierihon...
Iar lângă mine, nici un om,

Mi-a fost dor de tine, dragul meu copil,
Ani întregi la rândul... Florile de-april
Mi-au tot plâns pe frunte.. şi m-au sărutat
Când am stat in poartă şi te-am aşteptat!

Am cerut iubirii lacrima de dor
Să-i sorb frumuseţea şi să mă-nfior,
Când aşează-n suflet, dulcele ei gând,
Am cerut iubirii lacrimă şi cânt...

Am alergat la oameni, cu sufletul flămând
De pace şi iubire... şi inima arzând!
Am alergat, crezându-i cu sufletul curat...
Dar pacea şi iubirea, la oameni n-am aflat!

De-atâtea ori ai stat plângând
În ceas de neputinţă...
Şi-n mijlociri prin Duhul Sfânt
Cereai cu lacrimi, suspinând,

De-atâtea ori la Tine vin
Când obosit sunt.. şi înfrânt
Eu cad! Şi-n suflet greu suspin
Şi umblu numai sângerând...

Ce minunat atunci va fi,
Când s-a sfârşi furtuna...
Smochinul, iar va înflori
Iar noi, cu sutele de mii

N-ai mai venit demult prin sat...
Caisul de la poartă,
De-atâta dor şi aşteptat
Printre-amintiri te-a căutat,

Criticului Bland

O pasăre, odată,
Cu-aripa ei curată,

Îmi iau vioara.. şi plec pe-al meu drum
Pustia lumii îmi râde în faţă..
O spune-mi inimă.. o spune-mi cum
Să dau viorii, aripi... să-i dau viaţă?