Danab - creaţii proprii

Când Te-ai născut, Isuse, venind din zare-albastră,
Pâmantu-ntreg şi cerul.se scăldau în rubin...
Iar miile de stele şi miile de astre
Priveau cereasca oaste, cântându-Ţi genuin...

Astăzi mă întorc acasă... este seara de Crăciun...
Voi sta cu ai mei la masă... am atâtea să le spun,
Cât am fost în pribegie, uitând de iubiri şi flori
Uitând dragostea curată pentru fraţi.. pentru surori...

El S-a născut în ieslea cea săracă,
Rege şi Om din cer, venit la noi!
Şi cu robia noastră se îmbracă,
Iar Slava Lui în cer, o las-apoi!

Când valurile vieţii aduc din nou, furtuni
M-aplec în umilinţă, plângând în rugăciuni...
Eu stiu c-această vreme nu ţine-o veşnicie :
Se va sfârşi odată tot ce-i vremelnicie!

- După Psalmul 108

Mi-e inima gata să cânte,
Un cântec cum n-am mai cântat...

M-a chemat şoapta de vânt:
"-Hai copile.. aici sunt
Prin unghere m-am ascuns
Să mă cauţi îndeajuns..

În inimă sunt vii, multe-amintiri
Acolo unde tainic le-am păstrat
Bunica mea, cu zâmbet în priviri
Cum îmi spunea poveşti c-un împărat,

Era o noapte caldă-n acea vreme
Isus, pe munte se ruga, plângând..
Pe ucenici, dorind parcă să-i cheme
La ruga şi-n veghere, aşteptând!

Acel ce poartă-n piept, Iubirea..
În veci, acela va trăi
Acel ce plânge după cerul
Pe care îl va moşteni

Mi-e dor de Tine Doamne..
O, cât aş vrea să zbor
Spre cerul plin de soare
Şi fără nici un nor...