A fost cândva odată un tinerel ce-avea
O mamă iubitoare.. care mereu plângea...
Avea un singur ochi.. şi nu ştia de fel
De ce măicuţa n-are doi ochi aşa ca el...
La şcoală când a mers rusine-i era cu ea
Căci a uitat în viaţă c-o mamă doar, avea
O alungă mereu, când ea doar din iubire
Cu braţele-ncărcate, la el, fără de ştire,
Venea ca să îi spună c-atâta îl iubeşte
Lăsându-i câte ceva din ce agoniseşte
În casa ei bătrâna... dar ce folos că el,
O alunga într-una... nu se lăsa defel...
N-a vrut ca s-o mai vadă nici când s-a însurat
Că de acum era la casa lui, bărbat...
Şi fără ca să-i dea prea multe explicaţii
La nuntă n-o chema.. căci sperie invitaţii..
Avea biata femeie un ochi.. şi un copil
Dar cin· să te-nţeleagă când tu trăieşti umil?
Şi-a luat inima-n dinţi.. s-a dus la el acasă
Cu lacrime fierbinţi.. să-i spună ce-o apasă...
Băiatul, care-atâta de mult ea îl iubea
O alungă.. spunându-i că i-a distrus viaţa
Şi nora şi nepoţii.. cu toţi s-au speriat
Când au văzut femeia doar cu un ochi... şi-ndat,
Băiatul ei strigă:"-Afară! Nu te-ntoarce...
Pe viitor, de-acuma.. tu să mă laşi în pace..
Căci sunt la casa mea.. am totul din prisos
De tine n-am nevoie.. o pleacă! Rog frumos...!"
Plecă bătrâna iarăşi, cu suflet suspinând..
Ce n-ar fi dat o clipă ca pe nepoţi, râzând
Să-i vadă.. doar o clipă.. să-i mângâie şi ea
Şi să-i sărute faţa la nora ce-o avea...
Trecură ani la rând.. bătrâna, draga-i mamă
Se stinse suspinând.. n-a fost luată-n seamă..
De singurul copil.. ce-atata îl iubise...
Dar îi lăsă pe-un scrin, cuvinte de ea scrise:
"-Să ştii copilul mamei.. copilul meu cel drag,
Atunci când ai fost mic, un ochi ţi-a fost bolnav
Şi n-am putut să stau aşa.. nepăsătoare..
Căci am dorit să ai tot ce-i mai bun sub soare..
M-am dus la un spital.. şi-un om mi-a spus aşa:
Că leacul cel mai bun l-aceasta boal-a ta
E să primeşti un ochi.. ce n-a fost vătămat..
Şi ţi-am dat ochiul ţie.. iubitul meu băiat..
Mă iartă.. n-am ştiut să mă comport cu tine...
Atâta mi-am dorit să-ţi fie ţie bine!
De-aceea azi îţi scriu.. faţa.. n-ai să-mi mai vezi...
Mă iartă dragul mamei! Că eu te iert! Mă crezi?"
Copii, ce-aveţi o mamă.. chiar dacă e bolnavă
Şi vi-i rusine-a merge cu ea în plină stradă,
Oricum ar fi măicuţa... oricum ar arăta...
Tu poartă-i tot respectul! Că este mama ta!
Ca să-ţi cinsteşti părinţii de Dumnezeu e scris
Porunca a fost dată din cer.. din paradis...
Ca să ai zile multe şi să fii fericit:
Tu să-ţi respecţi părinţii... c-atâta te-au iubit!
De-asculti porunca dată de Tatăl, Dumnezeu,
De-ţi vei cinsti părinţii chiar şi când trec prin greu
Vei fi şi tu cinstit de-ai tăi copii, să ştii
Şi vei purta în suflet, doar sfinte bucurii!
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
iti multumesc frumos,Stefan..
cu drag,
danab (autor) joi, 22 septembrie 2016
Împresionant mesaj, prin versuri ce ajung direct la inimă. E plină lumea de drame, în toate sferele vieţii, dar cele ce se petrec între copii şi părinţi, sunt cele mai dureroase ! Mult respect pentru poezia ta!
stefan doroftei doimaneanu joi, 22 septembrie 2016
Stomff...multumesc de cuvintele tale..dar..nu mi-e gandul de a ramane in istoria literaturii cu aceasta poezie..nu sant la acest nivel..eu,doar,scriu ce simt..si ma bucur daca voua,cei de aici,va place ceea ce scriu..
cu aleasa pretuire,
danab (autor) joi, 22 septembrie 2016
sant in lumea asta multe HANDICAPURI, horlaci..numai noi nu vrem sa le vedem si sa le recunoastem..
danab (autor) duminică, 11 octombrie 2015
multumesc Andrei pentru cuvintele tale..
ma bucur daca printr-un vers..a foat atinsa "macar" o inima... :)
cu drag si pretuire,
danab (autor) sâmbătă, 10 octombrie 2015
M-au cutremurat versurile tale, Dana! M-au trecut fiori pe spate! Nu pot sa scriu prea multe aici... Esti extraordinara!
andreionthepoetry sâmbătă, 10 octombrie 2015
multumesc Victor,Miri,Stomff,Alina Cristian pentru cuvintele voastre...
multumesc frumos,
danab (autor) vineri, 09 octombrie 2015
Știam o legendă identică.Te felicit din suflet pentru versurile minunate.Povestea este impresionantă.
-cu drag!
Alina Cristian vineri, 09 octombrie 2015
Draga mea Danuta, aproape ca mi-au dat lacrimile citind aceasta pilda demna de orice carte sfanta. Mi-e greu sa inteleg de ce unii privesc o asemenea creatie ca pe ceva ce ar treui sa se constituie intr-o capodopera literara. N-am nici cea mai mica indoiala ca nu doresti sa ramai inistoria literaturii romane cu aceasta poezie desi poatee ar merita amintita in orele de clasa ale elevilor de astazi. Iti multumesc pentru bunavointa de a folosi timpul tau daruindu-l noua. Cu mult drag
stomff vineri, 09 octombrie 2015
Superbă, Dana, sfâșietoare....
Cunoșteam povestea cu doi tineri ( ea l a îngrijit pe el-orb-care i a promis că dacă ar vedea, s ar căsători cu ea; ea i a dat ochiul, dar el a părăsit o),dar modul în care ai transpus tu în versuri, și mesajul poeziei... m au emoționant profund...
Cu drag, Dana
mirimirela joi, 08 octombrie 2015
Mie mi-a placut aceasta poezie si mai ales mesajul ei.
Consideratie Danab
Victor joi, 08 octombrie 2015
O poveste în rime bine închegată !
Nu este foarte muzicală. Dar cred că si-a atins scopul..
Mesajul este unul foarte clar: să ne iubim părinții asa cum sunt ei..
Totuși cred ca ideia poeziei este un pic forțată sau exagerată.. Să-ți fie rusine cu o mamă care are un andicap ? Nu stiu de unde te-ai inspirat.. Dar totul este posibil Exista cazuri pe ruta părinți-copiii unde relațiile nu mai funcționează, cunoaștem fiecare măcar câte un exemplu.. Dar o relație dintre fiu si mamă care să nu funcționeze din cauza unui andicap, încă nu am auzit!
Povestea este buna, dar.. Părerea mea este că se putea găsi un alt mod in care să fie descrisă, fără acel: " ochi"
M Horlaci joi, 08 octombrie 2015
vezi mai multe poezii de: danab
Detalii poezie:
Distribuie pe: