Poezii despre Credinţă:

Să dăm din noi ce-avem, dar bun
E simplu şi este firesc, când vrem
Să credem în amurguri ce apun
Şi-n chipul nostru omenesc.

Nu sunt bogat,nu sunt sărac
Nu sunt îngust,cu capu-n sac
Nu am temperament de rac
Înfrunt dușmanul,ca un dac.

Am simțit un înger peste mine,
Când sufletul meu gemea-n suspine,
Gandul-mi era Doamne la tine,
Cu adierea vântului pe aerul sfânt,

Dacă lumina caldă de la soare
Nu e strivită-n drumul ei de-un nor,
Cum poate străluci pe ceruri oare
Un curcubeu așa fermecător?

Sper să vină ziua binecuvântată,
Când vom privi raza soarelui uitată,
Când vom fi liberi ca un stol de porumbei
Și ne vom relua viața ca de obicei.

Nu există absolutul
Decât în Dumnezeu
Dar ne bazăm pe relativul
Şi în acela mă aflu chiar şi eu.

Departe de Egipt și Canaan
Pustia,șerpi-nveninati,o ară
Cătând pe orice răzvrătit să-l piară;
O zi -n călătorie-i cât un an.

Sunt în stare de iovie
Însă Dumnezeu mă știe;
Vede cum înșelătorul
Vrea să-mi fure viitorul.

Să ai o viață strălucită,
Ce aduce alinare pentru noi,
Că asta-i lumea provenită,
Din sânul inimilor cu nevoi.

Tu porți pe umeri zorii Dimineții,
Și-n suflet,rozele trandafirii.
În mii de versuri Te-au cântat poeții,
Dar numai Tu ești floarea Frumuseții,