Poezii despre Credinţă:

O undiță cuminte în liniște așteaptă
Să simtă încordarea întinsă ca-altădată,
E liniște pe luciul ce a-ncremenit oglindă
De teama că un pește firul o să întindă.

Motto: „«Doamne», I-a zis Petru, «de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viața pentru Tine. »” Ioan 13:37

Tainic se-nălța cântarea,
Ca în ultimul său zbor

Prin Jertfa Ta mi-ai dăruit iertarea..
Eram o,Doamne-atât de vinovat,
Dar am simțit pe frunte,sărutarea
când mi-ai șoptit încet: "Tu esti iertat"

La ce-am mai cugeta când viața este dusă
Când nu mai este vlagă în inimă nici zel
Când flacăra de gânduri este demult apusă
Și n-a rămas nici visul demonic și rebel?

Under dimness of ground
Our parents are still sleeping
Waiting for undying awaking
Between the ancestors

Muguri de credinţă

Izvorul de flori, ocean de petale,
se leagănă-n inimi, pe ramuri ovale,

A venit purtând o scrisoare
Dăltuită în mădulare;
A deschis-o prin moarte,
Singură,adevărata carte.

Coboară cerul peste sat,
E sfântă sărbătoare.
Se-aude "Hristos a-nviat"
Să ne salveze din păcat,

Observăm cum trece timpul întotdeauna,
Fiecare ființă de ieri se transformă acuma,
Ne schimbăm coloritul cu toții în felul său,
Speram că în bine, așa cum vrea Dumnezeu.

Azi scriu iubind și așteptând
Descătușat de-acest pământ,
Cu gând pironit spre cer
Nu spre făpturile ce pier.