Poezii despre Credinţă:

Eu sunt vița voastră cea adevărată
Iar vierul este veșnicul Meu Tată;
Pe orice mlădiță care este-n Mine
Fără rod,o taie și pe foc o pune

Adjurare
 
Sub cupola rece-a lumii,
Eşti Tu, Flacără Divină..

Bătrânul
...
-Ce-ai face tu, de te-ai mai naște-odată
Și întreaga-ți viață, ai lua de la-nceput,

.Vi le-am spus aceste căci nu vreau că ele
Cumva să vă fie prilej de cădere.
De prin sinagoge vă vor da afară
Dar atunci vor crede cei ce vă omoară

Floare de om

Mă asculți în astă seară
Să mă mântui în cuvinte?

Omul și cuvântul greu

Se îndreaptă vis spre mine
Barbă albă-n pardesiu..

Pandemia, strigătul Pământului

Vanitatea se despuie 
Și mândria se apleacă,

Mi-e frică. Bat secundele în mine
Și timpul Tău s-a prefăcut în clipă;
Un cântec îmi vorbește despre Tine
Și-mi tipărește versuri pe aripă.

Golgota

Am alergat după Tine toată viața,
Am traversat oceane ca să Te găsesc,

In Eden m-ai numit Om,
Mi-ai aratat un mar intr-un pom,
Mi-ai spus de el sa ma feresc,
Ca altfel am sa sufar si sa pacatuiesc.