Poezii despre Credinţă:

Ești. Și nu se cade să am altă vrere
Decât vrerea Celui care-mi dă putere,
Care mă iubește, care m-a-ntocmit.
Nu știu altă cale decât cea pe care

Aș vrea să vii să-mi spui că voi fi bine!
...
Să nu cumva să crezi că Te-am uitat,
Când îmi e greu, mă gândesc la Tine,

LACRIMILE ICOANEI

Pe al creștinătății plai
Se scurge mir din icoană,

Nu sunt puternic însă, când mă lovește plânsul,
Când valul ce se-abate mă culcă la pământ,
Nu umblu prin cenușă, ca să-i măsor cuprinsul;
Renasc din lacrimi multe și cânt, Isuse, cânt!

Dincolo!
...
Dincolo de noi, e o lume
O lume ciudată, străină,

Trei iezi îndrăzneți,
Fiți atenți cui deschideți!
Că îndată or să bată
Violența,

Când s-au întors cele cinci fecioare nechibzuite
De la cumpărături, au găsit ușa mirelui închisă
și cînd au cerut să le deschizi și lor ușa la nuntă
Tu, Doamne, nu le-ai lăsat să intre și le-ai spus

Am spus: „Mesia s-a născut!
Uitați-vă spre empireu
Cum cad speranțe pe pământ,
În boabe mici de curcubeu.

Mică Românie lovită de soartă,
Ai ținut piept tare,la atâți vrăjmași.
Dar spre Cer privești și întrebi în șoaptă:
-"Doamne Sfânt,acuma,oare cui mă lași?"

Dorinţa mea e un sărut pe frunte
Din bicele lovind pe pielea Ta
Şi-nfiorat de ce s-ar mai putea,
Să Îţi prefac sărutul în grăunte.