Floare de om

Autor:Cristi Zancu


Adăugat de: Cristi Zancu

marți, 15 iunie 2021

Floare de om

Mă asculți în astă seară
Să mă mântui în cuvinte?
Aș pleca dintre cei vii
Printre munți și cele sfinte..

M-am născut zâmbind spre Tine
Cu un gând așa curat,
Trec cei șapte ani în floare
Viața mea s-a terminat.

Dacă-n trei decenii toate
Omul creşte-n întuneric,
Pe pământ nu e dreptate!?..
Orb de tânăr, om eteric.

Şcoala asta nu ajută 
Să duc stelele in spate,
Cea a vieții greu plătește,
Asta-n lume-i nedreptate.

Ceasurile astea bat
Ca debilele-nainte,
Prost, măsoară ne-ncetat
Zilele dintre morminte.

Vine lumea peste mine
Să umbrească al Tău soare,
Să aducă numai vuiet,
Să mă calce în picioare.

Chiar și soarele răsare-n grabă
Astăzi ceasul nu mai stă,
A scăpat turbat din lesă
De-omu' prost, ce-l inventă.

Suntem toți, precum o floare
În grădina vieții Tale..
Zi-mi, de ce, ne lași grăbiți
Să ne pierdem din petale?
cz


vezi mai multe poezii de: Cristi Zancu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXCVI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.