Poezii despre Adevăr:
- Chemare în oraş
Gândurile se înghesuie în memorie,
se filtrează visele în sitele dintre orele tremurate,
în colţurile cele mai îndepărtate
rafturile sunt goale.
« flavius » - Nu ţi-aduci ţie-n odaie
Soarele bronzeazǎ
Spicul
În câmpia
Prea uscatǎ
« samoila » - Sub cerul plin de astenii
Te-ai pierde-n dans
De flǎcǎri
Dac- ai ştii
Cǎ nu devii cenuşǎ
« samoila » - Fantezie
Nicǎieri nu te simţi
Bine,
Deşi vrei sǎ scapi
De asta,
« samoila » - Frǎmântǎrile fiinţei
Te-ai dus
Tocmai în vârf
De deal,
Fiinţǎ!
« samoila » - Un spirit
Un spirit se agită
În salon
Printre doamnele
Cu pǎlǎrie
« samoila » - Adâncul Dragostei sublime
Adâncul Dragostei sublime
Adâncul Dragostei sublime
E un Izvor viu, de nesecat
« Flavius Laurian Duverna » - Nu trebuie vreo pregǎtire
Mila,
Pedeapsă pentru mine,
E o cruzime
Între cruzimi
« samoila » - O Dragoste atât de mare
O dragoste atât de mare.
O dragoste atât de mare
Cum Doamne, ai arătat
« Flavius Laurian Duverna » - Alegeri
Admir cum se ridic-o floare
Drept înspre cer, tenace,
O rugă închin, şi pun o întrebare:
De ce simţirea mă preface?
« samoila »

