Poezii despre Adevăr:

Încerc,
Deşi nu e uşor,
Defectele-mi
Să le abat

Le ştiţi pe toate numai voi,
Fiinţe încrezute, hilare şi sucite!
Pe care devenirea le trece la strigoi,
Sărmane umbre, mereu neliniştite!

Când presimt cǎ-mi vine
Starea
De neagră
Supărare

Să zbor...

Să zbor aşa, mai sus de stele
Mai sus de cerul plin de sori -

Maiestatea Divină

... Şi dacă dincolo de nori
Mai sus în spaţii siderale,

Chiar de sunt vie, mor încet în mine,
Cu fiecare ton de vodevil,
Din amăgiri la metru sau la kil,
În trenul vieții, legănat pe șine.

În temnițele sufletului stau ascunse,
Închise ermetic, părerile de rău,
Strânse-n lanțurile cuvintelor nespuse,
Tot încercând să iasă din nesfârșitul hău.

Contemplare

Cu mintea-ndreptată spre culmi infinite
Pătrunsă de gânduri, ce sunt mărginite,

Orice durere cu timpul slăbeşte,
Silind rǎzbunarea cu faţa-i plecată
Să părăsească ce îndrăgeşte,
Sugerând că totul se gată.

Încerci să ai destul
Curaj
Să speri
Cǎ eşti